Ileana Ursu

INTERVIURI

22/04/2021

Foto: Cătălin Asanache

exercițiu de onestitate

cine i-a spus lui camus

cum o să fie în 2020?

și mie de ce nu s-a sinchisit nimeni

să-mi zică de viața de după facultate

de viața de după viață

de viața de apoi…

anul trecut pe vremea asta

învățam pe de rost monologul

irinei

,,să muncim, să muncim!’’

acum știu că n-o să mai ajung

niciodată la moscova

nici eu, nici ea,

acum trăiesc pe de rost monologul irinei

din actul al III-lea

în fiecare zi uit câte ceva

uit pe cineva

și cineva deja m-a uitat înainte de-a mă fi cunoscut

cine i-a dictat lui camus ciuma

să-mi șoptească și mie cum se va

termina filmul ăsta

românesc

cu ciorbă

cu vorbit încet

filmat tremurat

cu tema recurentă a veșnicei nefericiri tricolore;

vă rog achitați-mi dumneavoastră datoriile sufletești

și facturile eon

m-am angajat ca să pot să fiu un

artist liber, un creator deplin,

da, cum să nu,

visele mele încep să semene cu

reclamele la asigurări pe viață

pe viața mea v-o jur că hamlet

se poate juca și-ntr-o sufragerie

n-ai nevoie de scenă să fii actor

teatrul=viață

viața mea e teatrul

dar tot îmi mai iau câte o supă la plic

câte-un iaurt aproape expirat

e bun mai acru

mai faci o poză cu lumina aia bună

mai scrii un citat deștept despre depresie

și devii și mai artist.

am o diplomă

sunt cineva

și alt-cineva are o diplomă

dar ăla e un nimeni!

îl cunosc, l-am văzut cum joacă,

joacă fix ca o cizmă

dar are cont pe rețele

și poze din unghiu’ bun.

am și uitat de la ce-am pornit

poemul ăsta

în fiecare zi uit câte ceva…

,,uite, flori de rosmarin ca să-ți amintești de mine, iubitule’’

și pe vremea lui shakespeare

s-au închis teatrele

tot de ciumă

și el a scris regele lear

acum teatrele sunt tot închise

și eu scriu asta

ce-a decăzut lumea asta, domnule,

am decăzut cu toții,

cu toții, dar fiecare pentru sine

las’ c-așa învățăm…

eu am învățat cu plăcere, cu entuziasm,

am iubit școala și m-a iubit și ea, uneori,

dar cu toată cariera mea de tocilară asumată

n-am căpătat decât mai multă neștiință

tot nu știu ce să fac cu mâinile

și heggel nu are secretul pentru

un rol de uniter

las’ că…

e timp.

ai 22 de ani

ai toată viața înainte

și toată școala înapoia ta

ești pregătită să înfrunți viața

și lumea are nevoie de teatru

și femeia în teatru chiar are partituri uriașe în

toate epocile

și

replică1: să nu-ți uiți masca

            azi jucăm tragedia dell’arte

replică2: eu scriu

            și sufăr mai puțin

            și când mă gândesc la chemarea mea

            nu mă mai tem de viață

            eu sunt un pescăr…

            nu!

            despre ce vorbeam

            da, despre teatru

            în fiecare zi uit câte ceva

            dar asta nu mi-o pot scoate din inimă

            nici cu de-a sila

replică3: am impresia că pot scrie e epopee

            cu cât balast am strâns sub piele

            bine că nu mă citește nimeni

replică4: de bine, de rău,

            e bine…

replică5: a fi sau a nu…

            nu!

            hai c-avusesei un final și l-ai omorât și pe ăsta,

            actorule cabotin!

            trageți odată cortina

            finita la tragedia!

ultima replică: mă dor visele de nesomn

            și somnul de atâta vis

            hai, noapte bună, domnule artist,

            ai vreme mâine să visezi la glorie

            și la teatrul cu t mare

            acum ia-ți crucea asta înapoi în spinare

            și pe cai, că se filmează!

cântecul unei lichele 

A trebuit să fiu în multe feluri ca să ajung unul singur

(desfrânată desăvârșire).

Cine crede că știe ceva despre mine

mi-a făcut portretul după chipul și asemănarea lui.

Aici unde sunt vulturii îmi aduc de mâncare

în ciocurile lor scormonitoare

și gura nu vorbește cu vorbă, vorbește cu fulger, asemeni Cerurilor

de aici departele se vede cu o claritate imperturbabilă –

optica bolnavului care a încercat îmblânzirea haimanalelor,

care a visat la îmblânzirea pramatiilor,

și la leacul împotriva canaliilor –

capete găunoase, capete sterpe

zvârlindu-se cu voluptate în hazard:

lepădare de sine,

tremur de coarde,

cântec de gondolier,

fatalism lipsit de revoltă…

amintirea e o rană care zvâcnește

pardon!

Cuvântul grosolan e mai onest decât tăcerea

toți tăcuții suferă de stomac.

Mă întind în zăpadă și murmur furtună;

unde vedeți voi idealul,

acolo îmi apar mie începuturile lumii.

Iertați-mă,

sunt și eu o biată lichea

care a dezertat de la sentimente cuviincioase.

Ileana Ursu este actriță la Insula Creative Hub și scriitoare. A absolvit Facultatea de Teatru și Film din Cluj-Napoca. Debutul literar l-a avut în anul 2012 și îi puteți citi poeziile pe blogul personal ”De amoru’ artei”. Dacă vi se pare că o cunoașteți de undeva, este pentru că a luat premiul pentru cea mai bună actriță (Premiul publicului) la Gala HOP în 2020. Iată de ce am invitat-o la o discuție despre teatru și poezie.

  

  1. Ce relație de rudenie se află între poezia ta și teatru?

Sunt …surorile mele mai mari. Suntem cele 3 surori cehoviene. Eu sunt fără-ndoială Irina care visează să muncească, să muncească și iar să muncească și să ajungă la Moscova. Doar că spre deosebire de inocența crezului ei și luciditatea cu care ea își lasă speranța să se stingă, eu am o încrâncenare care îmi ține pașii în mers susținut, deși merg cu tălpile goale prin tot soiul de pământuri aspre.

Poezia mea este Olga cea tristă, care duce pe umeri tot balastul ființei mele. Iar teatrul e Mașa plină de farmec, plină de iubire, plină de simț și dorință. Noi trei  ne confesăm una-alteia, ne ocrotim, ne urâm de moarte, ne ținem de urât, ne adorăm și ne cunoaștem gândul ascuns chiar și fără vorbă.

  1. E prea multă poezie… sau mai bine spus, se scrie prea multă poezie în această lume?

E loc sub soare pentru toată poezia lumii, cred. Nu, nu cred că se scrie prea multă poezie. Cred că e multă poezie în lume și e scrisă doar o fărâmă din ea. Restul e taină.

  1. Care e credința ta despre poezie? Dar despre teatru?

Dacă aș fi primit întrebarea asta acum un an, când abia terminam facultatea, sau mai înainte, m-aș fi apucat să scormonesc după crezuri poetice și teorii ale artei, dar după anul ce tocmai a trecu și după toate zbaterile mele de aripă, mi-am luat povara aceasta de pe umeri. Nu mai vreau să cred nimic. Nu mai vreau să filozofez de pe margine. Vreau să mă scufund în mijlocul lor, să le pipăi și să urlu: Este!. Atât.

  1. Câtă responsabilitate are poetul vs. actorul față de actul artistic în sine?

Nu pot cuantifica responsabilitatea, sau să o compar, dar ea există. Cunoaștem acea clipă de inspirație absolută, dar aceea nu poate să se materializeze în dimensiuni concrete fără voința și truda aproape meșteșugărească a artistului. El, poet sau actor, ia în grijă o idee și își asumă forma pe care o va da creației sale. Așadar, sunt responsabili. Acum, cât de responsabili și cum poartă ei masca responsabilității, e bucătăria interioară a fiecărui creator…

  1. Cu ce reziști mai puțin, cu internet sau cu poezie?

S-a întâmplat, nu de puține ori, să mă supun acestui test al anduranței, al supravețuirii în lipsa internetului (mai precis a rețelelor de socializare). Și de fiecare dată, reușeam să scriu mai mult și, uneori, chiar mai bine. Pauza de la digital mă apropia de uneltele scrisului. Însă nu pot tăgădui că depind din multe puncte de vedere de internet. Mai nou, școala s-a transferat în mediul online, orice noutate legată de castinguri sau concursuri o aflu din online, comunicarea cu oamenii aflați departe, din nou, se realizează în online. Deci perioadele de abstinență digitală nu pot dura cât mi-aș dori. În mod diferit, la poezie nu îmi pot planifica calendaristic activitatea. Sunt perioade în care scriu în neștire, altele când e o liniște asurzitoare în mâna cu care scriu. Pot rezista fără să scriu, cum s-a întâmplat în ultimele săptămâni, dar îmi face bine să pun în pagină ceea ce mă doare. E o formă de curățare, de purificare. De multe ori gândurile mele nu vor să ia forma poeziei, ci devin rânduri fără șir, liste de cuvinte, frânturi de jurnal. Dar chiar asta mă ajută să-mi mai descâlcesc nodurile din piept și din stomac care s-au adunat de ceva vreme.

  1. Cum rezistă sau cum se înțeleg actorul alături de poetul din tine?

Rezistă, se înțeleg, deși au identități bine separate și existențe independente. Când nu mă ascultă unul, fug în brațele celuilalt. Actorul din mine abia ce a pornit la drum, abia învață mersul pe valuri în picioare, abia ce a ieșit la buza rampei și vrea să își înceapă tirada, dar sala e evacuată și i se spune să mai aștepte că acum nu se poate, să încerce și în altă parte. Și pornește din nou la drum, căutând, ca un comediant ambulant, un alt târg în care să-și strige monologul. E foarte dură amuțirea asta de după facultate. Când abia ți-ai crescut aripile și ieși în afara acestei realități plin de speranță, de poftă, de nerv și te găsești în imposibilitatea de a-ți folosi deprinderile căpătate în școală. Ba chiar te lovești de multe alte neajunsuri care țin de latura non-artistică, despre care nu știi mai nimic (angajări, CV-uri, interviuri..). Poetul din mine nu are atâta repsonsabilitate (apropo de aspectul ăsta), pentru că este un poet diletant, poet fără diplomă, haha! El nu are presiunea profesiei cu normă întreagă, deci își permite să scrie când are chef. E mai răzvrătit, dar și mai cuminte. Oricât de absurd ar părea asta. Pentru că poetul din mine preia monologul când actorul e silit să tacă. Și uite așa, reușesc să îmi țin pașii în mers susținut, deși merg cu tălpile goale prin tot soiul de pământuri aspre, ca să închei rotund această scurtă confesiune.

ULTIMELE POSTURI

2604, 2021

Luca Roxana Emilia

By |April 26th, 2021|INTERVIURI|

Luca Roxana-Emilia studiază Practici Curatoriale contemporane și Management Artistic în cadrul UAD Cluj. Roxana e fotograf, designer grafic și fondator al companiei de design Omcuom. Îi place să se implice în producții sustenabile, sociale și să facă artă din ele.

2304, 2021

Dragă CAB

By |April 23rd, 2021|SCRISORI CĂTRE|

Am mizat ca în teatru, pe o situație complexă, profundă, cu cea mai mare miză / Miza era să nu pleci, să rămâi / Sau miza ar fi fost să plec cu tine / O situație limită

2204, 2021

Ileana Ursu

By |April 22nd, 2021|INTERVIURI|

leana Ursu este actriță la Insula Creative Hub și scriitoare. A absolvit Facultatea de Teatru și Film din Cluj-Napoca. Debutul literar l-a avut în anul 2012 și îi puteți citi poeziile pe blogul personal ”De amoru’ artei”. Dacă vi se pare că o cunoașteți de undeva, este pentru că a luat premiul pentru cea mai bună actriță (Premiul publicului) la Gala HOP în 2020. Iată de ce am invitat-o la o discuție despre teatru și poezie.